Se spune că mereu trebuie să ne amintim de cei care ne-au ajutat să ajungem acolo unde suntem acum, și să le mulțumim chiar și în gând ori de câte ori avem ocazia. Acest lucru îl facem astăzi printr-un nou material din seria articolelor destinate aniversării celor 95 de ani de Ciserom, un articol în care vorbim despre prezent și trecut în egală măsură, despre evoluție și perspective.
Este povestea Danei Aloman, noul Director de producție de la Ciserom, sau Dănuța cum ne explică chiar ea: “ori de câte ori ne întâlnim cei din echipa de management, eu sunt Dănuța, fiind cea mai tânără dintre toți participanții”. Și este într-o anumită măsură și poveste dnei. Luchița Leșe,fostul Director de productie.
Dana este de loc din Sebeșel, născută în 1995, absolventă a specializării de Inginerie Economică Industrială și are o poveste personală interesantă. Este pasionată de tot ce reprezintă muntele. Iubește să petreacă timp la munte oricând are ocazia și profită de aceste momente pentru a se reîncărca cu energia de care are nevoie pentru activitatea zilnică.
A fost mereu un copil responsabil iar în continuare ne povestește despre cum a ajuns la Ciserom și cum parcursul ei până la actualul loc de muncă, o ajută astăzi să performeze din postura de Director de producție.
“Mi-au plăcut întotdeauna științele exacte, în special matematica și fizica, dar și chimia.În liceu cochetam cu profesia de profesor de matematică, deoarece îmi plăceau foarte mult și copii.
Eu mai am un frățior și e o diferență de 13 ani între noi. Datorită faptului că acasă la Sebeșel aveam și animale, iar părinții mei erau plecați o perioadă foarte mare de acasă, tata fiind pădurar, eu trebuia sa am grija de cel mic și de întreaga gospodărie. Acest lucru m-a responsabilizat foarte mult si nu regret nimic din aceea perioada, chiar daca prietenilor din acea perioada li se părea puțin ciudat ca eu nu aveam aceleași preocupări ca ei.
Din contră, aceste momente m-au apropiat foarte tare de fratele meu, adică suntem mereu împreună. În timp ce eu mă angajam la Ciserom, el începea ciclul gimnazial la Col. Lucian Blaga în Sebeș, astfel că în fiecare dimineață facem naveta împreună.
Cred că această responsabilizare a mea de la vârstă foarte fragedă m-a ajutat să îmi dezvolt anumite abilitati care îmi sunt de folos zilnic în activitatea profesională.
Vorbeam mai devreme despre dorința mea de a ajunge profesor de matematică într-o zi. Din păcate nu am putut să îmi urmez acest vis, chiar dacă la finalul clasei a 8-a cochetam cu ideea de a urma Liceul Pedagogic de la Blaj, însă ceea ce m-a făcut să renunț la acest vis a fost modul în care elevii și tinerii din ziua de astăzi se comportă și atitudinea pe care o au față de profesorii de la clasă. În esență a fost vorba despre teama mea de a face ceva care să nu mă facă fericită, și nu din cauza mea, ci a celorlalți.
Sunt de părere că la muncă trebuie întotdeauna să vii cu drag. Să te implici permanent și să fii fericit și mulțumit de ceea ce realizezi. Ar fi foarte păcat să fie altfel, deoarece la locul de muncă ne petrecem cel puțin o treime din fiecare zi.
Referitor la parcursul meu până la Ciserom, foarte mult a contat că în anul III de facultate, am optat să fac practica aici datorită deschiderii pe care conducerea a arătat-o față de mine la acel moment. Am continuat și în anul IV, perioadă în care cu ajutorul dlui. Director și a dnei. Luchița Leșe, Directorul de Producție la acel moment, am reușit să îmi pregătesc inclusiv lucrarea de licență ,axându-mă pe secția de vopsitorie cu proiectul meu.
În toată această etapă din parcursul meu educațional am reușit să îmi creez o conexiune cu Ciserom-ul și am putut să păstrez legătura cu cei cu care am colaborat, astfel că în 2018 când am absolvit studiile de licență a fost un pas foarte natural să mă angajez aici.
De-a lungul celor 4 ani de studii în Sibiu, nu pot spune că am fost foarte hotărâtă pe ceea ce îmi doream să fac în continuare. Nu știam dacă voi rămâne la Sibiu sau mă voi întoarce acasă, însă legătura foarte strânsă pe care o am cu familia mea, cu părinții și fratele meu, a înclinat balanța în favoarea întoarcerii acasă, și iată-mă astăzi aici ducând mai departe munca începută acum 95 de ani în domeniul industriei textile la Sebeș.
Așa cum fiecare dintre noi căutăm semnificații în cele mai mici lucruri, tot același lucru fac și eu ori de câte ori mă gândesc la faptul că bunica mea este născută în 1927, anul înființării Ciserom. Poate este doar o coincidență, dar în același timp, poate că a fost predestinat ca eu să ajung să muncesc aici.
În cadrul Ciserom parcursul meu a fost unul pe cât se poate de natural și vreau să îi mulțumesc dnei. Luchița Lese, în mod special pentru acest lucru. Pe ea o consider ca fiind mentorul meu, deoarece și astăzi, chiar dacă nu mai lucrăm împreună, mă gândesc, ori de câte ori întâmpin o situație mai dificilă, “oare cum ar fi procedat dna. Luchița?”. Este momentul de reflexie care mă ajută să iau cea mai bună decizie împreună cu colegii din secțiile de producție. Spun împreună pentru că în tot acest timp, alături de dna. Luchița am învățat să ascult mereu opiniile altora și să privesc lucrurile din punctele lor de vedere, iar acest lucru mă ajută enorm în acest moment, având în vedere specificul activității noastre și specificul industriei în care activăm. Mereu am admirat-o pe dna. Luchița prin felul ei de a fi ca persoană și ca profesionist în egală măsură.
Revenind la parcursul meu la Ciserom, la început în primele luni am învățat tot procesul de producție petrecând foarte mult timp în fiecare secție, ca mai apoi să ocup postul de inginer dispecer, până în urmă cu 7 luni când am avansat pe postul de Director de producție.
Practic, munca unui inginer dispecer implică foarte multă planificare, foarte multe informații care circulă inter-departamental sau între client și Ciserom, astfel că cel mai adesea, când începeam o colaborarea cu un nou client, inginerul care îl prelua se ocupa permanent de fiecare nouă comandă primită, tocmai pentru a putea gestiona mult mai ușor toate informațiile și detaliile specifice fiecărui client.
Cred că unul dintre lucrurile pe care le-au apreciat colegii la mine a fost faptul că nu obișnuiesc să mă dau în lături de la o provocare. De mică am avut parte de provocări iar munca pentru mine a fost parte din viața de zi cu zi, astfel că dacă nu m-aș implica 110% în tot ceea ce fac, m-aș plictisi foarte repede. Am fost mereu un copil proactiv. Îmi amintesc și acum că eu și încă un coleg de liceu eram mereu aceia din clasă care la ora de matematică terminam primii exercițiile și ceream mereu materiale suplimentare, iar dacă trebuia să așteptăm după ceilalți, ne plictiseam groaznic.
Nu știu dacă în cazul meu putem vorbi despre un stil de management în termeni consacrați, însă abordarea mea în relația cu cei aproape 200 de colegi din departamentul de producție este de a păstra o comunicare constantă în principal cu persoanele cheie din fiecare secție astfel încât să existe un flux de informații cu ajutorul căruia să putem optimiza constant munca pe care o facem și resursele de care dispunem.
Înțelegere, ascultare și comunicare deschisă sunt cadourile, sau dacă vreți moștenirea pe care dna. Luchița mi-a lăsat-o mie și pentru care îi mulțumesc.
Acum la 95 de ani de Ciserom, le doresc colegilor mei să avem cu toții putere de muncă, înțelegere și răbdare,să fim sănătoși și împreună și la aniversarea celor 100 de ani de Ciserom.”
Anul acesta, Ciserom aniversează 95 de ani de existență. Astfel, printr-o serie de materiale ne propunem să vă aducem în față oameni ai Ciserom-ului, mai vechi și mai noi. Oameni cu povești diverse, menite să vă inspire.
Ciserom, de 95 de ani, o singură familie.